Catedrala mitropolitană „Sfântul Dumitru” – cea mai veche biserică din Cetatea Băniei

Procesiune Sfantul Dumitru

Construită în stil bizantin, Catedrala mitropolitană „Sfântul Dimitrie” este una dintre cele mai frumoase biserici ale oraşului Craiova. Păreri neconfirmate documentar plasează existenţa ei în vremea fraţilor Petru şi Asan (secolul al XII-lea – 1185), a lui Ioan al Cumanilor (1230) sau chiar în timpul marelui domnitor Mircea cel Bătrân. Având în vedere că i se mai zice şi „Băneasa”, epitet folosit târziu (secolele XVIII-XIX), s-a crezut că, de fapt, ctitorii ei trebuie să fi fost boierii craioveşti, bani ai Olteniei. A făcut parte din sistemul de apărare a oraşului Craiova. S-a numit „Domnească” pentru că din neamul craioveştilor, ctitorii ei, s-au tras câţiva domni ai Ţării Româneşti: Neagoe Basarab (1512-1521), Matei Basarab (1633-1654) şi Constantin Brâncoveanu (1688-1714). După părerea marelui istoric Nicolae Iorga, pe lângă biserica „Sfântul Dumitru” din Craiova a funcţionat cea mai veche şcoală de preoţi şi dascăli din Oltenia. Din anul 1939, Biserica „Sfântul Dumitru” din Craiova devine Catedrala mitropolitană a Olteniei.

Catedrală – Vedere generala a craiovei 1930, tablou de Mircea Olarian (în colecţia Muzeului de Artă Jean Mihail din Craiova)

Biserica „Sfântul Dimitrie Izvorâtorul de mir” este cea mai veche biserică din Craiova. Deşi nu există atestări precise cu referire la începuturile sale, Biserica Domnească sau „Băneasa”, aşa cum era cunoscută în vechime, pare să se confunde cu existenţa istorică a oraşului Craiova. Săpăturile arheologice executate în 1888 au scos la lumină dovezi care demonstrează că: „biserica veche «Sfântul Dumitru» din oraşul Craiova aparţine secolelor VIII-IX”.

Poziţia strategică pe care a fost aşezată şi ţinuta ei grandioasă fac din această biserică un adevărat turn de apărare a oraşului.

Păstrarea şi perpetuarea stilului bizantin al secolelor X-XV de către boierii craioveşti şi ulterior de voievodul Matei Basarab l-au determinat pe istoricul P. Constantinescu Iaşi să atribuie ctitoria acestei biserici domnitorului Mircea cel Bătrân, legând-o şi de marea victorie împotriva otomanilor de la Rovine.

Clopotniţa bisericii, element de provenienţă antică

Clopotniţa bisericii, element de provenienţă antică

Deşi ulterior, refăcută în totalitate, Biserica Domnească din Craiova păstrează şi acum amintirea veacurilor trecute prin clopotniţa sa construită din cărămizi romane, luate probabil de la cetatea antică Pelendava (Mofleni), aceleaşi cărămizi care se găsesc şi în componenţa Mănăstirii Coşuna Bucovăţul Vechi din suburbia Craiovei Mofleni.

În anul 1884, Bogdan Petriceicu Haşdeu vorbea de clopotniţa bisericii ca fiind singurul element rămas din fundaţia iniţială. După aceste considerente, Haşdeu a presupus că vechimea bisericii ar fi cu 200 de ani mai devreme de anul 1651, atunci când apare în istorie ca ctitorie a domnitorului Matei Basarab.

În inscripţia păstrată din timpul domniei lui Matei Basarab nu se pomenesc ctitorii anteriori, lăsând să se înţeleagă faptul că monumentul îi aparţine din temelie domnitorului.

 

Sf. Dimitrie – Suntem îndreptăţiţi să afirmăm că nu oraşul a generat catedrala, ci catedrala a generat oraşul (Prof. Rădulescu)

Biserică a boierilor craioveni şi piesă de rezistenţă în apărarea cetăţii Băniei

Păreri neconfirmate documentar plasează existenţa ei în vremea fraţilor Petru şi Asan (sec. XII – 1185), a lui Ioan al Cumanilor (1230) sau chiar în timpul marelui domnitor Mircea cel Bătrân. După cele mai multe opinii istorice, Biserica „Sfântul Dumitru” a fost ctitoria marelui ban Barbu Craioveanu, care avea ca proprietate moşia şi localitatea Craiova, înainte de anul 1500.

Prin faptul că biserica a fost socotită ca veche ctitorie a banului Barbu, în vechile hrisoave ea apare cu denumirea de „Băneasa”.

În decursul timpului, Biserica Băneasa a fost susţinută nemijlocit de banii cetăţii. Lângă biserică se aflau casele banilor cetăţii, iar aşezarea ei nu a fost deloc întâmplătoare: pe de o parte era biserica marilor familii boiereşti, iar pe de altă parte făcea parte din sistemul de apărare a oraşului.

Craiova, scaun bănesc, chiar dacă nu a fost niciodată înconjurată de ziduri, a avut totuşi un sistem de apărare bine aşezat, plan din care făcea parte şi Biserica „Sfântul Dumitru”. La Craiova, unde primejdia putea veni numai din sud şi sud-vest, mănăstirile şi bisericile cu rol de apărare au fost amplasate mai ales în această parte a cetăţii.

Începând cu Biserica „Sfântul Dumitru” se va distinge vechea linie de puncte de observaţie din oraş către drumul Vidinului şi către vadurile de trecere a Jiului din preajma mănăstirilor Coşuna şi Jitianu, explicaţie justificată deoarece aceste biserici şi mănăstiri au fost construite de domni şi marii bani ai Olteniei, tocmai pentru a asigura apărarea acestui târg cu o vechime pierdută în negura timpului.

În anul 1731, austriecii au întocmit aşa-numitul „plan al literei H”, pentru a întări şi fortifica locul pe care se afla Casa Băniei şi Biserica „Sfântul Dumitru” „fiindcă situaţia lui era mai înaltă decât a celorlalte locuri din Craiova şi întinderea lui nu era atât de mare”. Totuşi, acest plan nu a fost dus la bun sfârşit din cauza împotrivirii generalului Francisc Wallis, comandantul suprem al trupelor militare din Oltenia.

 

Catedrala mitropolitană „Sfântul Dumitru”

Biserică Domnească

Printre numirile cu care a defilat de-a lungul istoriei este şi cea de Biserica Domnească, denumire care se mai păstrează şi astăzi. Un zapis din 11 noiembrie 1645 pomeneşte de „Biserica Domnească ot Craiova”. S-a numit „Domnească” pentru că, din neamul craioveştilor, ctitorii ei, s-au tras câţiva domni ai Ţării Româneşti: Neagoe Basarab (1512-1521), Matei Basarab (1633-1654) şi Constantin Brâncoveanu (1688-1714).

Domnitorul Matei Basarab rezideşte în anul 1651 biserica străbunilor săi de la care îi rămăsese oraşul Craiova ca „o moşie de strămoşi”. Tot în timpul domniei sale, în anul 1657, Biserica Domnească a primit vizita patriarhului Macarie al Antiohiei, însoţit de diaconul său Paul de Alep. Vorbind despre primirea care li s-a făcut aici, Paul de Alep spunea: „Am fost întâmpinaţi la intrarea în Craiova de banul Olteniei, boieri şi popor. Aceştia ne-au condus în biserica cea mare, de piatră, zidită de ultimul Matei Vodă, cu hramul „Sfântul Dumitru”, care seamănă întocmai cu biserica din Curte (Curtea domnească din Târgovişte), fiind ridicată pe patru stâlpi înalţi şi având un aspect luminos şi încântător”.

Prin urmare, Biserica „Sfântul Dumitru” a fost locul în jurul căruia a gravitat ani de-a rândul viaţa oraşului Craiova, mai ales că lângă ea se înălţau casele Băniei, care au adăpostit de-a lungul veacurilor, reşedinţa banilor şi caimacanilor olteni, vremelnica administraţie din timpul stăpânirii austriece, locul de popas al domnitorilor şi sediul Divanului Craiovei. Cei care mergeau pentru a fi judecaţi de Divanul cetăţii treceau de obicei pe la Biserica cea mare, „Sfântul Dumitru”, pentru jurământ şi pentru pecetluirea hotărârii judecătoreşti.

A suferit mai multe stricăciuni de-a lungul vremii, iar în timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu a fost parţial restaurată; i s-au aşezat chenare de piatră înflorate şi fiare la ferestre, geamuri de sticlă la ferestrele de jos şi la cupole (toate bisericile fiind lipsite complet de geamuri).

Era foarte des vizitată de episcopii de la Râmnic: Grigorie Socoteanu, Partenie, Chesarie, Filaret, Nectarie şi de aceea a dobândit calitatea de biserică episcopală.

 

Catedrala mitropolitană „Sfântul Dumitru”

Închisă 40 de ani

Din cauza stricăciunilor pe care le-a suferit de-a lungul vremii, biserica a avut o existenţă destul de grea, parcurgând foarte repede drumul de la bunăstare la paragină. Astfel, în prima jumătate a secolului al XIX-lea, Biserica „Sfântul Dumitru” a fost tot mai mult neglijată, averile de care dispunea trecând în proprietatea privată, mai ales din momentul pierderii funcţiei de biserică episcopală în folosul Bisericii Madona Dudu. Cutremurul din 1838 îi cauzează stricăciuni foarte mari.

Au existat numeroase încercări de reparare a bisericii, dar toate au fost în zadar. Din cauza stării grave în care se afla, biserica a fost închisă în anul 1849, fiind uitată aproape cu desăvârşire timp de 40 de ani.

În anul 1889, Biserica „Sfântul Dumitru” este dărâmată complet şi refăcută din temelie de către arhitectul francez Andre Lecomte de Nouy, cu sprijinul regelui Carol I şi al reginei Elisabeta.

La 12 octombrie 1889 s-a aşezat piatra de temelie, iar pe data de 26 octombrie 1933 biserica a fost terminată definitiv şi sfinţită în timpul arhipăstoririi episcopului Vartolomeu al Râmnicului şi Argeşului. Pictura bisericii a fost realizată între anii 1907-1933 de către pictorii francezi Menpiot şi Baries, picturile ornamentale din biserică şi din pridvor de pictorul german Gustav Nill, iar catapeteasma de pictorul gorjean Keber.

Catedrala mitropolitană „Sfântul Dumitru”

Catedrală mitropolitană

În decursul timpului, Biserica „Sfântul Dumitru” şi-a îndeplinit după rânduială rolul de Catedrală arhiepiscopală. Din 25 martie 1939, atunci când Arhiepiscopia Craiovei capătă şi rangul de Mitropolie a Olteniei, biserica devine Catedrală mitropolitană, în timpul arhipăstoririi mitropolitului Firmilian.

În anul 1976 s-au executat lucrări de spălare şi luminare a picturii interioare. Din cauza stricăciunilor suferite la cutremurul din 1977, a fost nevoie ca biserica să fie resfinţită, după ce au fost terminate lucrările de consolidare. Slujba de resfinţire a bisericii a fost săvârşită de către mitropolitul Olteniei, Nestor, în anul 1978, de ziua Sfântului Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de mir.

Biserica Sfântului Dumitru din Craiova a fost şi este coloana vertebrală a vieţii spirituale din oraş, deoarece aici slujeşte Arhipăstorul cetăţii Băniei şi Mitropolitul Olteniei. Aici se găsesc moaştele Sfântului Ierarh Nifon, Patriarhul Constantinopolului, ale Sfinţilor Serghie şi Vah şi ale Sfintei Muceniţe Tatiana.

Potrivit marelui istoric Nicolae Iorga, pe lângă Biserica „Sfântul Dumitru” din Craiova a funcţionat cea mai veche şcoală de preoţi şi dascăli din Oltenia.

 

Summary:

The cathedral „Saint Dumitru” in Craiova has an extremely special history. According to some historians, it dates back to the time of the great voivode Mircea the Old. It held a special place in the defence system of the city. In the opinion of the great historian Nicolae Iorga it sheltered the oldest school of priests and teachers in Oltenia. The church „Saint Dumitru” has become the Metropolitan Cathedral of Oltenia ever  since 1939

Posted in Descrieri | Comments Off

Catedrala Sfantul Dumitru Craiova

Icoana Sfântului Mare Mucenic Dimitrie a constituit dintotdeauna blazonul capitalei Olteniei. Exemplul său a parcurs secole de-a rândul, intensificându-se în viaţa credincioşilor şi creând adevărate punţi peste veacuri. Din acest izvor nesecat de viaţă duhovnicească a răsărit şi catedrala sa, leagăn de istorie şi spiritualitate în Cetatea Băniei, pe malul Jiului, în pământul strbun dar veşnic nou al Olteniei.

Catedrala Sfântul Mare Mucenic Dimitrie din Craiova

Construită în stil bizantin, Catedrala mitropolitană „Sfântul Dumitru” din Craiova este una dintre cele mai frumoase biserici ale Olteniei. Păreri neconfirmate documentar plasează existenţa ei în vremea fraţilor Petru şi Asan (secolul al XII-lea – 1185), în epoca lui Ioan al Cumanilor (1230) sau chiar în timpul marelui domnitor Mircea cel Bătrân. Pe de altă parte, păstrarea şi perpetuarea stilului bizantin al secolelor X-XV de către boierii craioveşti şi ulterior de voievodul Matei Basarab l-au determinat pe istoricul P. Constantinescu Iaşi să atribuie ctitoria acestei biserici domnitorului Mircea cel Bătrân, legând-o şi de marea victorie împotriva otomanilor de la Rovine.

Întrucât i se mai spunea şi „Băneasa”, epitet folosit târziu (secolele XVIII-XIX), s-a crezut că, de fapt, ctitorii ei ar fi fost boierii craioveşti, bani ai Olteniei. A făcut parte din sistemul de apărare a oraşului Craiova, numindu-se „Domnească”, întrucât din neamul craioveştilor, ctitorii ei, s-au tras câţiva domni ai Ţării Româneşti: Neagoe Basarab (1512-1521), Matei Basarab (1633-1654) şi Constantin Brâncoveanu (1688-1714). După părerea marelui istoric Nicolae Iorga, pe lângă Biserica „Sfântul Dumitru” din Craiova a funcţionat cea mai veche şcoală de preoţi şi dascăli din Oltenia. Din anul 1939, Biserica „Sfântul Dumitru” din Craiova a devenit catedrală mitropolitană.

Sfântul ocrotitor a fost dintotdeauna un element esenţial în poziţionarea ortodoxă a craiovenilor vis-a-vis de-a lungul timpului şi până astăzi. Numele său a fost aşezat ca piatră de temelie în constituirea cetăţii. „Trebuie ştiut că cea mai veche biserică din oraş, catedrala ce-i poartă astăzi numele, a stat dintru început la temeliile Cetăţii Băniei. Prin urmare, suntem pe deplin îndreptăţiţi să afirmăm că nu oraşul a generat catedrala, ci catedrala a generat oraşul, această renumită biserică ce aduna în fiecare toamnă pelerini din toate părţile lumii. Legătura dintre catedrala noastră şi Sfântul Dimitrie poate fi demonstrată şi printr-un medalion din mozaic, descoperit în prima formă a catedralei, ce reproduce exact icoana sfântului de la Tesalonic. Fără îndoială că artistul purta în minte foarte clar chipul original, descriindu-l în lucrarea sa până la cele mai mici detalii. Nu trebuie uitat că, în secolul al XVI-lea, s-a înfiinţat în jurul Catedralei mitropolitane o şcoală ortodoxă care a pregătit teologic Oltenia împotriva ofensivei protestante şi catolice, pentru păstrarea nealterată a credinţei ortodoxe. Tot de aici s-au intensificat în decursul timpului şi cele mai importante acţiuni culturale din oraş. Astfel, la iniţiativa unor vrednici slujitori ai catedralei, în timpul arhipăstoririi vrednicului de pomenire mitropolit Nifon al Olteniei, a luat naştere, în preajma sărbătorii Sfântului Dimitrie, o săptămână culturală a cărei tradiţie s-a prelungit până în zilele noastre” (dr. Toma Rădulescu, Rolul istoric al Sfântului Dimitrie în viaţa Craiovei, în Ziarul Lumina, Ediţia de Oltenia, 15 decembrie 2010, p. 16).

Posted in Descrieri | Comments Off