Nestor Vornicescu

IPS Nestor

Mitropolitul Nestor Vornicescu al Olteniei

Mitropolitul Nestor Vornicescu s-a născut la 1 octombrie 1927 în comuna Lozova-Vorniceni (judeţul Lăpuşna, Republica Moldova) şi s-a stins din viaţă la 17 mai 2000, în Craiova, acolo unde a slujit ca mitropolit al Olteniei timp de peste trei decenii. A intrat în viaţa monahală la Schitul Nechit, pentru a deveni frate la Mănăstirea Neamţ. Urmează atât Seminarul călugăresc de muzică bisericească, cât şi pe cel monahal superior. Devine călugăr în 1951. Urmează cursurile Institutului Teologic Universitar din Bucureşti, apoi pe cele de doctorat în teologie. În 1958 este hirotonit preot, pentru ca în 1962 să devină stareţ la Mănăstirea “Sfântul Ioan cel Nou” din Suceava, iar în 1966, stareţ la Mănăstirea Neamţ. Îşi completează studiile în Elveţia. În 1970 este ales episcop-vicar al Arhiepiscopiei Craiovei, iar în 1978 este înscăunat mitropolit al Olteniei.

Demn urmaş al vlădicilor cărturari

În 1977, mitropolitul Nestor Vornicescu este numit preşedinte al Comisiei Naţionale Române de Istorie Eclesiastică Comparată, pentru ca în 1991 să fie ales membru de onoare al Academiei Române, iar un an mai târziu, al Academiei de Ştiinţe din Chişinău. A fost preşedinte al Comisiei Canonice a Sfântului Sinod şi preşedinte al Comisiei sinodale pentru canonizarea sfinţilor români.

Debutează editorial în 1949, în revista “Biserica Ortodoxă Română”, pentru ca apoi să publice în principalele reviste bisericeşti şi de cultură din ţară, acolo unde apar şi numeroase aprecieri ale activităţii sale cărturăreşti.

Dintre opere publicate se remarcă Primele scrieri patristice în literatura noastră, sec. IV-XVI (1984), Un filosof străromân de la Histria dobrogeană, Aethicus Histricus, autorul unei Cosmografii şi al unui Alfabet (1986), Una dintre primele scrieri ale literaturii române străvechi: Pătimirile Sfinţilor Epitect şi Astion (1990), Biruit-au gândul, Studii de teologie istorică românească (1990), Studii de teologie istorică (1998), Sfântul Ierarh Petru Movilă (1999).

Opere de teologie istorică

Primele scrieri patristice în literatura noastră, sec. IV-XVI, se ocupă de analiza contribuţiei Sfinţilor Părinţi care au trăit pe teritoriul ţării noastre, precum episcopii Teotim I, Teotim al II-lea, Ioan Cassian, Laurenţiu de Novae, Niceta de Remesiana, dar şi călugării sciţi din secolul al VI-lea. Lucrarea studiază cele mai vechi scrieri în limbile greacă şi slavonă şi primele traduceri româneşti. “Este o necesitate actuală evaluarea obiectivă a contribuţiei acestui domeniu al culturii noastre bisericeşti la stabilirea coordonatelor istorice ale constituirii şi exprimării a însăşi spiritualităţii noastre creştine (…); domeniul istoriei patristice, datele şi argumentele sale se constituie într-o referinţă directă, majoră şi ineluctabilă, pentru definirea etapei preliminare a istoriei culturii româneşti”.

În Aethicus Histricus, mitropolitul Olteniei se ocupă de scriitorul străromân care a trăit la Histria în veacurile IV-V. “Rămâne de studiat contextul apariţiei lui Aethicus Histricus, ca personalitate culturală remarcabilă la cumpăna secolelor IV şi V în Dacia Pontică, după cum se constată din textul operei, problema Cosmografiei sale şi ipoteza altor scrieri pe care le-ar fi elaborat, problema Alfabetului lui Aethicus care în chip sigur conţine şi elemente locale din cultura geto-dacă, Aethicus alcătuind şi folosind acest alfabet chiar în epoca romanizării geto-dacilor, în epoca etnogenezei noastre.”

Pătimirile Sfinţilor Epitect şi Astion cercetează textul din secolele III-IV ce reprezintă prima scriere patristică de la noi. Manuscrisul, în limba latină, a contribuit la întărirea creştinismului pe aceste meleaguri. De asemenea, textul este important pentru formarea şi cristalizarea culturii noastre.

Biruit-au gândul analizează figuri precum Sfântul Nicodim, Dosoftei şi Gala Galaction, dar şi personalităţi ale trecutului creştin precum Sfântul Grigorie de Nyssa, Clement Alexandrinul şi Sfântul Ambrozie, ale căror scrieri au circulat pe teritoriul ţării noastre încă din primele secole. “Abordând probleme şi teme din perioade diferite de manifestare a culturii noastre bisericeşti, cele mai multe dintre studiile cuprinse în acest volum caută a da expresie unor aspecte semnificative din viaţa şi experienţa spirituală a clerului nostru, raportându-se în mod firesc nu numai la domeniul culturii teologice româneşti, ci implicând şi domeniul istoriei patriei.”

Studii de teologie istorică este o antologie a diferitelor texte patristice şi o prezentare a unor personalităţi însemnate din trecutul nostru: Sfântul Voievod Ştefan cel Mare, B.P. Hasdeu, Gala Galaction, Pr. Dumitru Stăniloae, sfinţii români canonizaţi în anul 1992. Lucrarea cuprinde şi un cuvânt rostit la împlinirea a 20 de ani de la înscăunarea părintelui Nestor ca mitropolit al Olteniei: “Întreaga activitate a Înalt Prea Sfinţitului mitropolit acad. dr. Nestor Vornicescu este bogată în împliniri trainice şi drepte, făuritor de nesfârşite belşuguri spirituale, slujitor exemplar al credinţei şi dragostei faţă de Sfânta Biserică, faţă de neamul din rândul căruia s-a ridicat şi faţă de trecutul istoric pe care l-a cercetat cu nestrămutată consecvenţă şi vocaţie, osârduitor pentru înfrăţirea creştinătăţii” (pr. Ion Răduţ).

Sfântul Ierarh Petru Movilă este o lucrare despre sfântul de origine română care a fost mitropolit al Kievului, al Galiţiei şi a toată Ucraina. “Prin problematica acestei monografii, redactată cu acurateţe şi probitate ştiinţifică, prin discernerea adevărului din multitudinea surselor documentare, se restituie istoriografiei româneşti unul din ctitorii vieţii spirituale din sud-estul Europei, care a umplut o epocă întreagă cu personalitatea-i covârşitoare şi, totodată, un sfânt al Bisericii de Răsărit, al cărui suprem scop au fost apărarea şi slujirea Ortodoxiei.”

“Devotat prin vocaţie studiului spiritualităţii ortodoxe”

În “Cuvântul înainte” pe care-l face cărţii despre Ierarhul Petru Movilă, academicianul Virgil Cândea nota: “Ca şi Pentru Movilă, Înalt Prea Sfinţitul Nestor Vornicescu, mitropolitul Olteniei, este moldovean de obârşie şi bun cunoscător al culturilor religioase române şi slavo-ruse. Devotat prin vocaţie studiului spiritualităţii ortodoxe, dar şi prin opţiune, cercetării trecutului Bisericilor creştine, membru de onoare al Academiei Române şi preşedinte al Comisiei naţionale de istorie eclesiastică, istoricul-hagiograf a adunat cu veneraţie, acribie şi neprecupeţite strădanii mărturiile privitoare la viaţa şi opera marelui ierarh al Bisericii Răsăritului”.

(Pr. Adrian Boldişor, Ziarul Lumina, 16 octombrie 2010)